Am grijă de mine.. să nu arat ca ''fotoșopată''

Când văd pe alții cât de obsedați sunt să arate bine, îmi vine să îi sfidez constant cu șunculițele mele formate în urma exceselor de chipsuri, fastfood și mâncare nesănătoasă, dar foarte gustoasă. Observați ironia ? ce îți încântă simțurile, te împinge la prăpăd. Cum spuneam, dacă ei se dau mare cu pieptul lor lucrat la sală, cu schimbarea regimului, precuparea exclusivă ptr dezvoltarea aspecului fizic, atunci mie nu-mi rămâne decât să fac concurență cu cele 3 nivele de burtică, vizibile când mă aplec, cu cearcănele mele, părul meu care nu mai e cea fost odată, stilul haotic și înclinația către plăcerile culinare și neculinare ale vieții. 

Aș lua premiul pt cea mai narcisistă persoană, care nu trebuie să fie nici măcar frumoasă ca să i se justifice restul. Știți de ce ? ptr că observ un lucru: numărul de leacuri și idei de înfrumusețare e direct proporțional cu numărul de afecțiuni și probleme și complexe. Plus că teama de a arăta ca o maimuță ce s-a plimbat prin toată jungla, îi face pe unii să nu aibă încredere că pot fi iubiți. Se gândesc... ''dacă nu va găsi ceva iubibil, să-mi iubească măcar corpul.'' Nu prea mai întâlnești persoane mândre de felul cum arată. Mai toți vor să schimbe ceva la ei. Vor naturalitatea, însă dezaprobă aspectul actual. Nu e deloc rău să schimbi ceva la tine, de-a lungul vieții trecem prin multe schimbări. Înainte de toate, bucură-te așa cum ești tu, pentru că într-un fel sau altul, tu ți-ai permis să ajungi așa. Acceptă-te și iubește-te. Abia apoi îți va fi mai ușor să te ''îmbunătățești'' din voință proprie și nu pentru că există standarde și persoane care ți-o cer.
Și nu vă tot faceți griji că sunteți inatractivi. Toate revistele de frumusețe au modele retușate prin programe speciale. În cazul acesta, fotografiile sunt întotdeauna mai frumoase ca realitatea.
Odată, cineva mi-a spus un mare adevăr: '' Dacă vrei să fii miezul pentru cineva, fii mai întâi pentru tine. ''

Metehnele românilor

Ce nu vă place la propria nație ? Ce vă supără și ce observați că stă în fire, de cele mai multe ori ? 
Firea românului din perspectiva românilor. Ulterioare concluzii bazate pe obiectivitate :

>>> Mentalitatea de perdanți. 
Românii par căzuți din copac. Și la cădere, par să-și fi spart capul tare. Pe cât de inteligenți se dovedesc într-o situație, pe atât de imbecili excelează în alta. Strălucirea lor intelectuală e minoră și efemeră, și de cele mai multe ori folosită în scopuri parșive. Realitatea e ceea ce consideră românii că trebuie să fie. Nu musai lucrul cel mai corect sau cel mai bun, nici măcar cel mai logic, ci ceea ce se adaptează mentalității de turmă.

>>> Șmecheritul. 
Persoana dintr-o bucată, caracterizată prin capacitatea de a se descurca cu vivacitate neostoită în toate direcțiile, lipsită de scrupule mai ales când e vorba de propriul interes. Unii ar numi aceste specimene premianți fără diplomă, însă adevărul este că etica, morala, legea, conștiința, bunul simț nu valorează 2 parale ptr ei. 

>>> Ignoranța. 
Pe lângă analfabetismul traumatizant al unora dintre ei, românii nu ezită să-și scoată ochii din varii motive: orice temporar nu le-ar conveni sau ar dori să îndrepte, acțiunea sfârșește drastic prin înjurături și hule porcoase, chiar și demonstrații patetice de '' te sparg bă''. Problema lor sângerândă e impresia că totul se învârte în jurul lor, iar orice presupus atac la preaînalta lor persoană e considerat strict personal, ducând la mojicie și agresivitate condescendentă.

>>> Trivialitatea și gustul nerafinat. 
Poporul se hrănește zilnic cu scandaluri și accese directe pline de tembelism. In(e)ducația scabroasă a românilor, în special a bărbaților, privind sexul opus, simțuri pervertite. Preferință pentru stil grobian, muzică lălăitoare și bârfă locală.

>>> Cleptomania. 
Nu știu cât de adânc înrădăcinat e impulsul ăsta în nația română, dar majoritatea covârșitoare a românilor e antrenată, voluntar sau nu, în furtul de lucruri de orice fel. O fi de vină ''daca turma face așa, eu să rămân prost ?''

Cum sunt văzuți de străini (italieni)
'' Violenți ? Da. Dar mai presus de toate, vicleni, fără scrupule, sensibili la bani. Infracțiunile pe care le comit românii se bazează pe abilitate, istețime, fascinație. Sunt adevărați maeștri în furturi, în buzunăreli, în escrocherii. Și cum sunt și frumoși, practică prostituția masculină și feminină. ''
Presa franceză:'' Românii sunt cerșetori, nespălați și analfabeți.''
Presa spaniolă:'' Românii provin dintr-o țară săracă, cu trai mizer, cu rată mare de delincvență. ''
Nici englezii nu ne venerează, declarând în mai multe feluri, că nu mai vor muncitori români imigranți și că aceștia au o predilecție spre infracționalitate.

A nu se vedea acest articol ca o repulsie și ură crescândă către firea românilor. Lucrurile acestea nu sunt de ieri, de alăltăieri, trebuie să deschidem ochii mai bine, să nu ne mai hrănim cu minciuni încât să uităm cum arată purul adevăr. 

Nopți de aprilie cu parfum de portocal

Știți cum se întâmplă. Te frapează o vreme un .. lucru. Nu-ți dă pace. Nu cunoști multe despre el, dar știi că are un efect acaparator asupra ta. Și, deodată, când nu te aștepți, afli ce este. Îi afli identitatea. Ca atunci când cauți un obiect pierdut și-l găsești când ai și uitat de el. Nopțile de aprilie sunt înțesate de parfumuri. Dintre multele, există unul care se ridică deasupra celorlalte, unul intens, dulce de voluptuos. La fiecare escapadă, ii caut esența în eter. E inconfundabilă și greu de precizat ce este. Ce o emană. Puteți să râdeți, dar am luat în serios treaba aceasta. Am pornit o mică cercetare. Să dau un nume miresmei misterioase. Am întrebat în stânga și-n dreapta, ce ar putea răspândi o așa aromă. Nimeni nu părea să știe. Unii nici o simțeau. M-am uitat la copaci înverziți, mi-am băgat nasul în toate plantele înflorite, am tot mirosit până când simțul olfactiv a luat-o razna. Nimic din ce exploram nu semăna cu ceea ce căutam. Însă nu am renunțat. Îmi aduceam aminte cât îmi infrumusețase nopțile de atâtea ori, cu miasma aceea eterogenă, cum mă ghidase prin necunoscut, prin întuneric, cum simțeam că levitez ..cum îmi stârnise imaginația. 
Nu era chip totuși să aflu ce e, de unde provine, cine o râspândește.
Pentru câteva zile, parfumul era încă acolo, însă acum îl respiram prin toți porii, împreună cu misterul său. Luasem decizia de a o lua mai ușor, ptr a nu-mi transforma curiozitatea într-o obsesie. Și asta a fost un lucru bun. Au început să apară semne pe care acum știu acum că erau acolo pentru mine. Ca să-mi dau seama. Pentru că tot ce ne domină mintea și gândurile într-un moment poate fi ca un raft cu prea multe cărți. După ce eliberăm câteva, scade presiunea si imaginea devine mai clară. Spiritul de observație funcționează mai bine. Deschidem ochii mai bine. Lumea noastră chiar e ticsită de semne. Semne care ne conduc acolo unde ne dorim cu ardoare, acolo unde vrem cu tot dinadinsul.
Realitatea e doar o chestiune de percepție. ( asta este o frază care îmi place la nebunie )
În plimbările mele văzusem mulți pomi înfloriți, până când am observat niște flori albe ce abia se dibuiau printre alti copaci. Nu știam numele acestui pom, și am aflat imediat că este un portocal. Nu am reușit să miros florile, pentru că era la înalțime, împrejmuit de garduri. Însă a trecut o noapte și a venit o altă zi.. într-o călătorie oarecare, departe de mirosul cel cuceritor, am văzut niște pomi mici frumos amenajați lângă un complex. Mi-au atras atenția bineînțeles așa că în secunda 2 eram cu toată fața în florile pomului. Evrikaaa !!! Acesta e pomullllllll misterios, acesta e parfumul, parfumul acesta îmbătător îl emană un portocal !!! Parcă descoperisem elixirul tinereții :)) Curios era că parfumul nu se mai simțea de la distanță, la lasărea nopții el devine din ce în ce mai pregnant ca miros.
Acum știu că nopțile de aprilie sunt nopțile parfumului de portocal. Cine ar fi crezut ? ( mai ales că florile de portocal nu miros nicicum a portocal ).

Stereograme - Imagini în spaţiu

Internetul ăsta e uimitor. Mi-am adus aminte că, acum ceva timp, navigând pe el, am găsit un site, unde se expuneau nişte imagini, fotografii care ascundeau altă imagine. Curioasă, am încercat şi eu. Este vorba despre stereograme. Stereogramele sunt imagini bidimensionale care ascund imagini 3D, dacă ştii să le priveşti cum trebuie. Există trei metode a reuşi să priveşti o stereogramă:

1. Privirea paralelă: aici trebuie să creăm 2 linii de vedere paralele( câte una pentru fiecare ochi ) şi apoi să focalizăm un punct cât mai îndepărtat.
2. Privirea încrucişată: privim la imagine şi ne încrucişăm privirea, cât facem asta vedem că apar 4 imagini, relaxăm privirea până când sunt 3 imagini.. cea din mijloc e tridimensionala. 
3. Privirea ''prin'' şi ''in spatele'' imaginii.     

Eu m-am chinuit timp de 3 zile să văd o imagine 3D ..însă a meritat tot efortul. La început, am încercat toate tehnicile, priveam în gol, prin, în spatele imaginii, la câţiva cm de imagine, 20 secunde, 2-5 minute. Este recomandat să nu fixăm privirea mult timp, dacă nu avem reuşite imediate, luăm pauză şi apoi încercăm din nou 10 minute. Eu am fost extrem de fericită şi uluită când am văzut prima imagine 3D. Un trandafir. Cel mai uşor şi mai bine pot vedea astfel de imagini dacă îmi apropii ochii f mult de imagine, fixez un punct de pe ea şi apoi mă îndepărtez încet, uşor. Trebuie să aveţi şi multă răbdare, mie mi-a luat atât că mă enervam repede că nu-mi ieşea, dar la capătul efortului o să vă simţiţi ca fermecaţi. Am sărit în sus de bucurie ca un copil mic care şi-a primit în sfârşit jucăria visată. Merită din plin :)

In prima imagine se văd majorete, a2a o veveriţă, a3a o femeie pe un cal, ultima, vortex.

Voi ataşa şi câteva imagini care se pot vedea mai ales cu tehnica cross-eyed( încrucişată )

Alte stereograme mai puteţi vedea aici, ori aici, sau aici.