Iubire ... descărcată

Fusese o iarnă lungă fără tine. În fiece noapte îți căutam prezența lângă mine, căzând în reverii prelungi pe care vag mi le mai aduceam aminte dimineața. Era o cale prin care realitatea devenea iluzia mea fierbinte și artificiul ăsta își era suficient sie însuși. Măcar pentru nopțile singuratice, că-n restul zilei nimic nu părea mai evident și mai necesar decât tu, dragostea mea. Viața mea departe de tine era ca pânza unui pictor cuprins de spasme și viziuni, pe care încerca să le materializeze în luciditate și sens. Dar nu era deloc ușor .. Ah, cine a zis că e ușor !! ?? și în fața acestei sinistre revelații, continuam platonismul meu amoros pentru tine. Sorții ne-au surâs în cele din urmă, vara s-a instalat stăpână împrejur și farmecul mării și al dorului ne-au adus împreună. Revederea era întotdeauna istovitoare, brutală, violentă, scăpată de sub control. Cuvintele erau de tot prisosul. Esența lor atât de importantă dincolo de palpabil era acum vidă. Fremătam prin tot trupul și aerul devenea irespirabil în încleștările noastre avide. Ne descătușam cu anevoie, pentru ca  apoi să citim în ochii noștri că nu mai e suportabilă încă o separare și să ne sudam mai abitir ca înainte.  Fiecare clipă era un prilej de nouă cotropitoare suferință consumată în delir nirvanic. Cu precădere, nici unul dintre noi nu mai gândea iubirea. Renunțam cu facilă supunere la dominare și ne abandonam exclusiv forțelor erotice.  Noaptea ni se părea zi, ziua era noapte și triluri clasice ne însoțeau în experiența noastră. Nici când s-a zguduit casa, nu am contenit din dansul nostru ludic. Abia când a ciocnit agresiv în ușă proprietara, cerându-și tapșa, ne-am dat seama că încă mai trăim pe pământ. O incertă perioadă de clipe nu am știut ce să facem. Apoi am continuat de unde am rămas. De data asta, ceva mai lubric.