Pe băncile şcolii

Simtiţi că pasiunea vă scapă printre degete ? Vreţi să experimentaţi senzatii noi sau să retrăiţi altele noi ? Vă plac obrăzniciile năstruşnice sau pur si simplu căutaţi un loc mai izolat să vă manifestaţi dorinţele ? Un loc în natură liberă ?
Ei, şcoala închisă pe timp de vacanţă e o alegere inspirată. Aproape. Dacă nu aveţi şi voi ideea la fel de inspirată să treceţi pe acolo cu bicicletele şi să îi prindeţi în plină acţiune. Să le vedeţi zâmbetele jenate, ba chiar şi simţământul de a prezenta nişte scuze caraghioase, în timp ce se impleticesc către maşină şi demarează.
De ar fi ştiut că vroiam să facem acelaşi lucru, şi-ar fi apărat terenul ? :-))

Apus de cursă

Vi s-a întâmplat vreodată să declarați că trăiți o zi cu adevărat frumoasă în ciuda faptului că nu ați realizat nimic și nu ați parcurs nici măcar un sfert din drumul către îndeplinirea viselor ? Asta am simțit eu astăzi, când oprindu-mă din plimbarea mea ciclistă, în fața mea se revelau culori aprinse ale apusului. Pete roșiatice, mai închise la orizont, mai deschise deasupra, înfășurau bolta scăldată într-un albastru spălăcit. Instant, am devenit conștientă de fenomenul natural din fața ochilor mei și de faptul că nimic altceva nu mai contează. Preț de câteva secunde, vraja părea să se risipească, ptr că ''dracușorul'' ( ca să nu zic pilotul automat) din mine îmi pregătea un repertoriu întreg de gânduri aiurite, însă m-am scuturat ca de o ramură încărcată și am revenit în contemplarea crepuscului. Starea de bine plutitor a continuat până târziu, deși soarele nu mai zâmbea după zâmbetul meu, eu devenisem soarele, răpind zâmbetele celorlalți, chiar și celor necunoscuți.     

Nu e o zi pierdută când te poți opri din tumultul cotidian, universul problemelor și grijilor ca să trăiești clipa și frumusețea sa, parcate acolo dinadins pentru tine.