Îmi place extrem de mult viața la țară. Departe de tumultul urban. Vizionarea filmului ''Walk in the clouds'' m-a facut să-mi doresc și eu să locuiesc pe o plantație de vie. O afacere de familie din generații în generații. Îngrijită cu dragoste, optimism, grijă și forță. O așa desfătare vizuală pornește de la un singur butaș. Natura e uimitoare. O moșie în mijlocul unei podgorii e mai mult decât o casă. E locul de muncă, de relaxare, de sărbătoare a vinului, adăpostul unor oameni dedicați plantațiilor, lucrului cu pământul. Asta da viață ! O fidela întoarcere la origini. Când oamenii își câștigau traiul altfel, nu stând cocoțați în birouri închise. Lucrul se petrecea în aer liber, viața urmându-și calea domol. Aveai timp să observi metamorfoza unei flori, să simți briza caldă a crepuscului, să poți asculta susurul pârâului, să fii deschis, mai bine spus, comuniunii cu natura. Participării ei la viață.
Până voi avea posibilitatea totală, unul din visele mele e să trăiesc la țară. Sau într-un cartier de case dintr-un oraș. Să am o casă, cu o grădină și curte neapărat mari. D: Să-mi plantez legume și flori. Să sădesc pomi. Sau un butaș de vie. Să improvizez o huțână. Dacă casa nu se află în apropierea unui râu, lac .. să-mi rămână loc de o piscină:D Și uite așa, casa îți devine cu adevărat cel mai drag loc de pe planetă. Să nu mai vorbesc de avantajele grădinăritului, creșterii proprii a legumelor, economisirea banilor, atmosferă mai curată, liniște, viață boemă. Oare chiar credeți că am fost construiți altfel ? Niște furnicuțe în cutii de beton cărând de mâncare până la căsuță ? Lucrând de zor până la amiază ptr mai mulți bani care au calitatea de a nu ne satisface ? Sclavi ai muncii asidue, ai banilor, ai băncilor, ai politicii societății , normelor impuse de ea, prostiți de guvern etc ? Eu cred, din contră, că ne-am născut totalmente liberi și mediul înconjurător ne-a influențat inevitabil. Însă datoria noastră e să ne aducem mereu aminte asta, că suntem ființe libere, perfecte, că fericirea noastră nu e un standard impus de societatea actuală consumeristă (ei îți spun ce te face fericit) ci trăind așa cum ne spun inima și mintea, în colaborare cordială.D: O să mă opresc aici ptr că deviez de la subiect, până să pot schimba lumea, o să mă preocup de mine. O să mă ocup de podgoria mea de vis, de grădina mea de flori și legume, o să urmăresc apusuri și răsături care-mi taie respirația, o să ascult Mariachi Serenade, pentru că numai gândindu-mă la asta, am impresia că deja plutesc în nori ..
Amoorr... si me llamas amooorr
Si me dejaaas amartee
mi bieen
eu te voyyy a adorarrr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu