Fată dragă ..

Ascultam astăzi melodii româneşti şi o voce melodioasă mi-a amintit-o pe Mădălina Manole. De mică îi ascultam melodiile şi îi fredonam versurile, era una dintre cele mai îndrăgite cântăreţe de muzică uşoară. Tânără, vibrantă, strălucea de fiecare dată când îşi făcea simţită prezenţa. Ea şi vocea ei. Când am aflat vestea că nu mai este, nu mi-a venit să cred. Se stârnise o întreagă furtună în jurul circumstanţelor morţii sale. Suicidul său era şi mai incredibil. Se spuneau multe despre ea şi motivele sale. Se vorbea mai mult despre ea ca niciodată. Dar ea nu mai era şi nimeni nu era în stare să explice ce s-a întâmplat. A lăsat în urma sa un memoriu muzical şi un gust amar de viaţă... De ce vorbesc după 3 ani de la moartea ei ? Pentru că, azi, cum ziceam, mi-am amintit de ea.. şi din nou, am acuta impresie că adevărul nu a ieşit încă la iveală. Tot ce există oficial e doar un paravan ce ascunde un adevăr mult mai negru. Nimeni nu se sinucide din prea multă fericire. Oricât de nefericită ar fi fost, dărâmată de regresul său muzical, deprimată, să se otrăvească reprezenta ultima ei salvare disperată. Însă îţi trebuie mult curaj ca să-ţi iei viaţa. Şi în faţa unei asemenea tristeţi ce o trăia şi-o devora şi fizic, gestul suicidar ar fi fost o sforţare ieşită din comun, chiar imposibilă.  Nu am cunoscut-o personal ca să mă mai aventurez în idei şi pronosticuri privind elucidarea sinuciderii sale. Poate ea chiar a găsit, în oceanul negru în care se scufunda, moartea ultimei speranţe. Şi nimeni nu are dreptul să o judece pentru ce a făcut. Nu pentru că a fost o artistă, pentru că lăsa un copil în urma sa, pentru că se aştepau multe de la ea. Nu.  Dupa 3 ani de zile, văd persoane care o acuză pentru ce a făcut, care o blamează, afişând şi o ipocrizie morală demnă de dispreţ. O judecă cu atâta îndârjire de parcă le-a lăsat lor copilul pe cap, de parcă ei se scaldă în sfinţenie. E intolerabil să condamni hotărârea altuia privind viaţa sa, proprie şi doar a sa. Ce e şi mai rău, este că nu îi condamnă decizia definitivă, ci intreg caracterul şi fiinţa ce au format-o. Unii oameni nu fac decât să-ţi spună ce TREBUIE să faci şi cum e corect să faci. Dar asta e altă poveste. Lungă cât un caz de sinucidere. Mădălina ne-a surâs, cald şi înfloritor, până într-o zi când fata dragă a devenit din ce în ce mai tristă şi şi-a lăsat sufletul pradă goliciunii şi pustietăţii.
Acum tot ce a mai rămas e o voce care-şi cântă suferinţa ..