Astăzi mi-am şters contul de Facebook. Îl făcusem cu o vreme de 3 ani în urmă, dintr-un motiv absolut curios: să pot vedea pozele unei persoane. Contul a rămas '' în paragină'' o perioadă, dar tot începeam să primesc pe mail diverse notificări şi cereri de prietenie, plus că era la modă să te autentifici cu un cont pe cel mai ''beton'' site de socializare, aşa că am decis să-l iau în serios şi să-l aranjez. Ca pe o carte de vizită. Mda. ŞI uite aşa, fără să-mi dau seama, am început să-mi ocup timpul şi cu chestia asta. Să-mi pierd timpul, pardon. La început, era o lume nouă, atâtea fluxuri de infos, de la prieteni, de la alţii, prieteni noi regăsiţi, chat, poze, o nebuneală. A, şi likee-urile alea dupa care lumea plângea şi încă o mai fac. O vreme a fost interesant, dar apoi am început să mă plictisesc, privind la aceleaşi pagini cu diverse idei ''înţelepte'' şi cum toţi le apreciază, dau din cap şi aprobă(''îmi place'' - ''Nu-mi place'' nu este, toate bune si frumoase) însă nimeni nu pune în practică ce vede, sau cum unii îşi postează zilnic poze în care stau ca la buletin, distribuie zicale contemporane..comentează pe unde ai mai fost şi ce-au mâncat la cină. Nu spun că toate astea sunt greşite. Dar se întrec cu gluma. Site-ul ăsta evoluează spre acapararea vieţii sociale într-un ecran virtual. Plus că îţi poate da şi dependenţă. Şi cu cât e mai confortabil, cu atât timpul tău e din plin consumat. Or fi şi avantaje, dar asta e altă poveste. Eu m-am săturat de această plagă virtuală. Şi cele mai interesante si uimitoare persoane pe care le cunosc, nu folosesc Feisbucu'. Aşa că renunţ fără regrete la existenţa mea pe Facebook, pentru a-mi petrece mai mult timp cu oamenii mei dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu