Life of Pi, în regia lui Ang Lee, ecranizarea după romanul lui Yann Martel, reuşeşte să construiască o lume feerică, dezlănţuiţă de imaginaţia debordantă a unui om inspirat. Filmul este spus ca o aventură trăită de un adolescent, Pi, poreclit iniţial Pişăciosu', de copiii de la şcoală pentru că tatăl său îl numise dupa o piscină franceză (Piscine Molitor), asta la îndemnul unchiului său onorific, Mamaji. Copiii îl ironizează, însă asta ia sfârşit odată cu demonstraţia tânărului de a şti toate zecimalele lui Pi. De atunci, l-au numit simplu Pi. Familia sa întâmpină greutăţi şi sunt nevoiţi să părăsească India, plecând spre Canada. În timpul călătoriei, o furtună devastează vasul şi el rămâne singurul supravieţuitor într-o barcă, laolaltă cu o zebră, o hienă, un urangutan şi un ..tigru bengal.
De aici, începe o odisee menită să maturizeze sufletul băiatului. Oricât de ireversibile au fost pierderile, băiatul nu se lasă pradă deznădejdii şi, pentru a se păstra în siguranţă faţă de tigru, improvizează o schelă cu vâsle, pe care o ţine aproape de barcă legată cu o funie de bompres(sper că aceasta e denumirea, dacă nu, scuzele mele). Timpul curge lent pe mare, imensitatea are ceva înspăimântător de frumos, însă faptul că Pi nu este singur, ci cu nişte animale îi păstrează simţurile alerte şi minta ocupată. Începe să consemneze faptele întâmplate, să scrijelească pe barcă zilele trecute, să se documenteze dintr-o carte cu instrucţiuni la bord. Pi continuă să reziste şi însăşi frica faţă de tigru, numit Richard Parker, îl ţine în viaţă, cum mărturiseşte şi el la finalul aventurii.
Pi rătăceşte pe mare, mai mult de 250 zile şi în tot acest timp descoperă lucruri şi vietăţi uluitoare, pe care nu le va uita niciodată. Este una dintre cele mai frumoase poveşti de naufragiere şi de supravieţuire în condiţii austere. Să nu mai vorbesc de comuniunea omului cu animalul, prinşi în pustietatea mării , 2 fiinţe care pot comunica prin ferestra sufletului, ochii. Dacă nu aţi văzut încă filmul, ar trebui să o faceţi. Şi pentru că nu e frumos să dai prea multe detalii în cazul ăsta, nu voi mai povesti nimic din cuprinsul filmului. Uneori, cuvintele nu au multă substanţă şi nu pătrund în adâncul sufletului, de aceea e mai bine să vezi cu proprii ochi şi să citeşti dincolo de reflexiile în ei.
Vizionare foarte plăcută !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu